Ghici ghicitoarea mea !

Cu aceste cuvinte intervenea câte o fată sau un flăcău la clacă (de depănuşat porumb, de exemplu). Urma un text de câteva versuri, încifrat, de multe ori hazliu. Unele din ghicitorile copilăriei mele se regăsesc şi în diverse culegeri, deşi trebuiesc explicate, întrucât s-au schimbat multe, şi mesteşuguri, şi obiceiuri, şi câte şi mai câte...

O ghicitoare relativ cunoscută suna cam aşa:

Într-un vârf de plop

Treier-un iepure şchiop.

cu soluţia "vârtelniţă". Încă mai este lume care să ştie ce era aia o "vârtelniţă" (dar, fetelor, ştie vreuna să "năvădească", fiindcă bunică-mea, neştiutoare de carte întindea firele pe garduri, numai dupa regulile ei ştiute ! Ehei, dacă nu ştiai astfel de lucruri, cam greu te măritai !);

Să revenim la ghicitoare. Poate că vă gândeaţi la vreo batoză/combină cu care se treiera grâul. Nu, în vechime, la arie se bătea un ţăruş de care se priponea un cal care era alergat în cerc să calce spicele din snopii aduşi. Ăsta-i treieratul ! Şi azi o mai aud pe soră-mea admonestându-şi bărbatul cu "Ce tot treieri de colo-colo ?", adică ce te tot învârţi fără rost ? Ei, şi de aici până la "a cutreiera" nu mai este decât un mic exerciţiu de imaginaţie.

Să vă dau şi două ghicitori reuşite nepublicate, fiind oarecum mai deocheate. O să încep însa, mai întâi, cu soluţiile, findcă trebuiesc explicate:

Cine n-a auzit de "tragă" (la nevastă-mea, în Oltenia, "tuigă") trebuie să ştie că este o tărtăcuţă mai specială. Este tot o cucurbitacee ca şi bostanul şi castravetele dar lujerul (curpenul) ei trebuie lăsat să se caţere (pe un gard, pe un pom, etc...). La maturitate este verde, are o parte sferică, de 10-20 cm şi se prelungeşte cu o coadă cilindrică, de aproximativ 50 cm. Lăsată să se usuce ajunge la culoarea brună. Se taie vârful cozii şi se scot sâmburii şi restul de conţinut, prin scuturare şi zgândărire cu o tijă metalică sau de lemn. Una din utilizări era pentru scosul vinului sau ţuicii din butoi, pe la vrană. În partea opusă cozii se dă o gaură (de 5-8 mm) iar coada se prelungeşte cu o ţeavă din trestie, etanşată cu cânepă sau altă textilă. Se introducea ţeava prin vrana butoiului până ajungea la partea sferică. Cu gura, pe găurica de deasupra se trăgea aerul dinăuntru, lichidul urcând până sus (nu mai intrăm în detaliile fenomenului exact, cu principiul lui Pascal, etc...). Nedezlipind gura, se ridica traga afară din butoi, se astupa cu degetul ţeava de trestie apoi, deasupra unui vas sau într-o sticlă, eliberând gaura, se dădea drumul la lichid.

Şi acum ghicitoarea:

Burta mea pe burta ta,

Lunga mea-n gaura ta !

Alta, cu mai puţină expunere de motive. Mai toată lumea a văzut doi boi înjugaţi la o căruţă. Boii au gâturile în "JUG", jugul este ataşat la un "PROŢAP" (sau "TÂNJALĂ", dacă trag un plug, o grapă, o corhană, etc...), proţapul trage de car (în cazul cărutelor cu cai avem de-a face cu "OIŞTEA", dar e altă treabă.). Să revenim însă la boii noştri şi să vă furnizăm ghicitoarea:

Burtă-n burtă, păr în păr,

La mijloc un beţişor !

Stan Sava, Buzău, 18-februarie-2016