De-ar fi mândra-n deal la cruce

De-ar fi mândra-n deal la cruce,
De trei ori pe zi m-aş duce.

Dară mândra-i mai departe,
Nu pot merge făr-de carte.

Cartea n-are cine-o face,
Căci primariul nostru zace.

Cu notariu-s mânios,
Şi-mi face cartea pe dos.

Dar m-oi duce la pretură,
Şi mi-or face cartea bună.


Îmi place foarte mult această doină veche transilvăneană,
cântată de Dumitru Sopon. Mai nou o aud şi la alţi
interpreţi, printre care Nicolae Furdui Iancu care,
adăugând încă patru versuri:

Cu pretoru-s frate dulce,
El mi-o face, el mi-o duce.

Carte-n patru colţurele,
Scrisă-n lacrămi de-a mele.

arată că nu ştie despre ce este vorba în cântec. Am încercat
să găsesc alte opinii pe internet dar toate văd şi ele în
"carte" o scrisoare (eventual carte poştală).

Nu împartăşesc acest punct de vedere.

În primul rând, în versul al patrulea se precizează faptul
că această carte este la purtător, se merge cu ea.

În al doilea rând, dacă ar fi vorba de o scrisoare, presupunând
că expeditorul ar fi analfabet, de ce ar fi scrisă de primar,
notar sau pretor, adică de autorităţi ? De ce nu se zice nimic
de învăţător sau preot, că ăştia erau intelectualii satului ?

Şi, să fim serioşi, nu eşti în relaţii bune cu notarul dar eşti
"frate" cu pretorul. Nu mai zic că "el mi-o face, el mi-o duce",
adică pretorul a ajuns şi poştaş !

În realitate este vorba de un act de identitate, care, la începuturi,
se elibera la cerere, de către autorităţi, pentru deplasarea în afara
zonei de domiciliu. Chiar astăzi, actul respectiv poartă denumirea
de "Carte de identitate".

Cum primarul era bolnav, următorul împuternicit să emită un asemenea
act era notarul. Având cu el oarece probleme personale, este suspectat
că nu va întocmi CI corect, deaceea se apelează la "pretură".

ing.Stan Sava,
Buzau, 10-apr-2011

Eu am copilarit intr-un sat din apropierea Brasovului, in Dumbravita. Acolo, in ajunul Craciunului, feciorii vin din casa-n casa si colinda; pe langa "Steaua sus rasare", daca se stie ca in casa locuiesc si fete, feciorii mai canta si "De-ar fi mandra-n deal la cruce". Si mie imi place acest cantec. Din cate imi amintesc eu, varianta lor e putin diferita; daca am dreptate, o voi posta de indata ce aflu :). De-ar fi mândra-n deal la cruce, De tri ori pe zi m-aş duce. Cartea n-are cine-o face Că primaru’ nostru zace Cu notaru-s mânios Şi-mi face cartea pe dos. Dar m-oi duce la pretură, Ca să-mi facă-o carte bună. Carte-n patru colţurele, Pă sama mândruţii mele. Când o fi ca s-o citească, Lăcrămile să-i pornească. Pă cum mi-o pornit şi mie Când am început a scrie Voit sau nu, lipsesc doua versuri esentiale, de dupa primele doua: Dara mandra-i mai departe, Nu pot merge far-de carte. De aceea, restul nici nu se mai leaga. Gasesc ca este o varianta deformata, cantecul lui Dumitru Sopon mi se pare mai autentic. Multumesc pentru interes. L-am rugat pe tatal meu sa-mi spuna versurile cantecului pe care il canta feciorii pe la noi si este asa: De-ar fi mandra-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-as duce. Dar mandruta-i cam departe, Nu pot merge far' de carte. Carte n-are cine-mi face, Caci primarul nostru zace. Dar m-oi duce la pretura, Ca sa-mi fac-o carte buna. Carte-n 4 colturele, Pe seama mandrutei mele. Cand o fi ca s-o citeasca, Lacrimile s-o porneasca. Ca-asa m-au pornit pe mine, Cand am inceput a scrie. ...şi Gheorghe Turda L-am ascultat şi pe Ghiţă Turda. Textul este foarte apropiat de cel al lui Dumitru Sopon. Doar al treilea vers este, neesenţial, schimbat: "Dar mândruţa-i mai departe," La Dumitru Sopon apare ca: "Dar mândra-i tare departe," (diferit şi de forma pusă de mine iniţial). De asemenea, el nu zice "Căci primariul nostru zace.", ci "Că primarul nostru zace." A adăugat însă şi el un distih, la urmă (avea nevoie, fiindcă la fiecare pereche de distihuri intervine orhestra, ori în original sunt numai cinci): "Dar m-oi duce şi m-oi duce, Sus la mândra-n deal la cruce." Ce să caute acolo ? Era vorba că nu-i "în deal la cruce" (de-ar fi, dar nu este, de-aia-i trebuie carte) !