Două citate trunchiate dintr-un buletin meteorologic:

1) "100 de litri pe metru pătrat"

2) "765 milimetri coloană de mercur"

Pentru multă lume sunt două informații mai dificil de interpretat.

Să le luăm pe rând.

1)

Este vorba de o viteză - viteza cu care plouă. Să ne închipuim un robinet care este lăsat să curgă într-un bazin cu secțiunea pătrată cu latura de un metru. Dacă într-o zi (24 de ore) se adună 100 de litri, adică 100 de decimetri cubi, înseamnă că nivelul din bazin a ajuns la 100 de milimetri. Altfel spus, a plouat cu viteza de 100 mm/zi. Orientativ, "n litri pe metru pătrat (pe zi)" trebuie să ne ducă la gândul că, dacă n-ar exista scurgeri, pământul s-ar fi acoperit cu un strat de "n milimetri" de apă.

2)

Copil fiind, mă jucam cu următoarea experiență: umpleam ras un pahar cu apă pe care-l țineam într-o mână, puneam deasupra o hârtie, puneam palma celeilalte mâini peste hârtie, răsturnam paharul și apoi eliberam palma. Surpriză: apa nu se vărsa ! Altădată, cu o țeavă facută din tulpina unor plante, trăgeam apa dintr-un vas și mă minunam cum de "urcă" ! În ambele cazuri este vorba de PRESIUNEA ATMOSFERICĂ. Ca orice presiune, ea se propagă "în toate direcțiile cu aceeași intensitate" (principiul lui PASCAL). În pahar, deasupra apei nu există contact cu exteriorul, deci nu există presiune atmosferică, greutatea coloanei de apă fiind mai mică decât forța cu care presiunea atmosferică apasă asupra hârtiei.

Până la un moment istoric dat era teoria că apei "îi este teamă de vid" și deaceea urcă pe țeavă. S-a constatat totuși că la "țevi" foarte înalte (de peste 10,30 metri), apei începe să nu-i mai fie "teamă de vid". Pe de altă parte, această înăltime poate fi redusă dacă se lucrează cu lichide cu densitate mai mare. Astfel, dacă se lucrează cu mercur, "teama de vid" dispare cam de pe la 765 milimetri (în medie), conform experiențelor lui TORICELLI. S-a ajuns astfel să se măsoare presiunea atmosferică în "milimetri coloană de mercur" sau "torri". Putem să ne imaginăm presiunea atmosferică prin presiunea pe care o realizează o coloană de aer înaltă până la limita exterioară a stratului de aer ce înconjoară Pământul. În realitate cu cât urcăm densitatea aerului scade (forța de atracție a Pământului scade). Deasemenea, compoziția aerului variază în timp (vaporii de apă având darul de a o mări).

Astfel, presiunea atmosferică devine o măsură a "vremii de afară".