Este cunoscută predilecția oltenilor pentru perfectul simplu. O butadă mai veche zice că "fură primarul, fură notarul" (la o întrunire).

Iau în discuție însă verbul "a ieși". Oltenii îl conjugă la indicativ-prezent: eu ies, tu ieși, el sau ea iasă (în loc de iese).

La conjunctiv întâlnim, e adevărat forma "el sau ea să iasă".

Toate bune și la locul lor, noi cu ale noastre, ei cu ale lor.

Ce te faci însă cu unii de-ai noștri care inventează la conjunctiv forma "să iese" ?

Să ințelegem că sunt la origine olteni și că fug de "iasă" și când nu trebuie ? În parte da, dar nu numai.