Student fiind (la AR-Autovehicule Rutiere, Brașov), prin 1968, am ajutat, într-o librărie, o gestionară și o cumpărătoare, să se ințeleagă. Femeia care cumpăra refuzase deja vreo trei triciclete pentru copii pentru că, având obiectul ridicat în aer, la învârtirea pedalelor se învârtea numai o roată. Normal, pentru o tricicletă nu ne complicăm cu diferențial !
La mișcarea unui vehicul pe 3 sau 4 roți în curbă, sau chiar și pe drum drept, dar neuniform, denivelat, parcursul roților de pe același ax poate fi diferit (datorită razelor diferite ale celor două curbe pe care merg, sau datorită denivelărilor). Dacă roțile ar fi prinse solidar pe ax atunci inevitabil ar trebui să se producă niște patinări, având drept rezultate conducerea dificilă, uzurile pneurilor și consum de putere neeconomic.
Diferențialul este un subansamblu care permite ca mișcarea primită (de la motor-ambreiaj-cutiedeviteze) să o distribuie "diferențiat" la două roți motoare, după necesitățile fiecăreia.
Unele vehicule n-au diferențial și-și asumă aceste inconveniente. Autogrederul, un tractor folosit la dezăpeziri și la terasări, cu o lungime mare între axe (ampatament) și cu o lamă la mijloc, este unul dintre ele. El nu prea are nevoie de așa ceva, întrucât curbele pe care le ia sunt cu raze foarte mari. În plus, în cazul unei patinări la una din roți (caz frecvent la acest utilaj, datorită destinației lui) mișcarea s-ar transmite în totalitate numai ei, împiedicându-se deplasarea.
Nici automobilul lui PERSU, din anii '20, n-avea diferențial. El rezolvase problema adoptând un ecartament (distanța dintre roțile de pe aceeași axă) la puntea motoare foarte mic. Punând roțile foarte apropiate, decalajul de parcurs între cele două roți era neglijabil. Acest automobil românesc a mai adus încă două priorități mondiale: roțile postate sub caroserie și forma aerodinamică "picatură".
În general, diferențialele se realizează cu roți dințate conice (mai rar cilindrice) și constau din două roți "planetare", fixate rigid pe cele două axe "planetare", pe care sunt montate roțile motoare. Între cele două roți planetare se interpun roțile "satelit" ("sateliții"), iar tot ansamblul este pus în mișcare printr-un angrenaj, denumit, de regulã "pinionul de atac" și "coroana diferențialului".
De notat de aici termenul de "axă planetară", sau chiar direct "planetară". Este axa pe care este montată roata planetară, care se învartește (ca și orice planetă), în jurul unui centru fix, spre deosebire de roțile satelite care, ca și sateliții planetelor, au și o mișcare de rotație a axei lor în jurul planetei.